Una mica de luni dimineata

Nu va ambalati, n-am avut timp - adica timp e mereu, dar, zau, e luni dimineata (desi daca stau sa ma gandesc, asta ar fi antidotul acestei zile maniace... hm... al doilea lucru de notat dupa 'atentie la contuzii') si ca sa termin cu amalgamul asta de cuvinte aruncate in ciorba netaiate, neprajite, ci doar amestecate (uite, na) va zic repede repede. Deci, sunt la birou, ma prompteaza un coleg si prieten buuuuuun pe mess (dragule, ai fost mortal, nu pot sa ma abtin). Zice, bai, o stii pe donotasido? Huh? bag eu. Fii atenta: si-mi baga linkul la blogul meu. Imi frec mainile satisfacuta (?) si intreb: cin' sa fie? Zice: nu stiu bai, am primit si eu link. E funny, baga de citeste, ia lectii. Ca sa fie clar ca nu las timp sa citesc posturile, scriu: mai baiatule... De partea cealalta a messengerului, liniste. Neuronii se ciocnesc rapid intre ei, probabil trec de la hm... la nuuu... ea?... face misto de mine... Apoi trec in emisfera scrisului si vad: Alex is typing... 'faci misto de mine, nu?' L-am rugat sa astepte cateva minute si sa mai faca o vizita scurta la donotasido. 'nu te cred'. Alex e in asteptare acum. Zi-mi... verifici la fiecare minut? Esti la usa mea si tragi cu ochiul? Penguin nu ti-a spus nimic pana acum? Mai important... mai citeste cineva din sediu blogul asta? Ca sa stiu cand sa-mi inaintez demisia. Cred ca as putea sa scriu un post de cateva zeci de pagini cu discutia care va urma in pauza de pranz :)